Lăudat şi slăvit eşti Tu, o, Dumnezeul meu! Te implor pe suspinele celor ce Te iubesc şi pe lacrimile vărsate de cei care tânjesc să Te privească, să nu îndepărtezi de mine blândele Tale milostiviri în Ziua Ta, nici să nu mă lipseşti de melodiile Porumbiţei ce preamăreşte unicitatea Ta înaintea luminii ce străluceşte dinspre faţa Ta. Eu sunt cel ce este în mizerie, o, Dumnezeule! Priveşte-mă ţinându-mă strâns de Numele tău, Cel Atotstăpânitor. Eu sunt cel ce va pieri cu siguranţă; priveşte-mă cum mă agăţ de Numele Tău, Cel Nepieritor. Te implor, de aceea, întru Tine Însuţi, Cel Înălţat, Cel Preaînalt, să nu mă părăseşti propriului meu ego şi dorinţelor unei înclinaţii corupte. Ţine-mi mâna cu mâna puterii Tale, eliberează-mă din adâncimile închipuirilor şi plăsmuirilor mele deşarte şi curăţă-mă de tot ceea ce-Ţi este neplăcut.
Fă-mă, atunci, să mă întorc cu totul spre Tine, să-mi pun întreaga încredere în Tine, să Te caut ca pe Refugiul meu şi să alerg către faţa Ta. Tu eşti, cu adevărat, Cel care, prin puterea tăriei sale, face ceea ce doreşte şi porunceşte, prin potenţa voinţei sale, orice alege. Nimeni nu poate rezista împlinirii poruncii Tale. Nimeni nu poate întoarce cursul deciziei Tale. Tu eşti, cu adevărat, Cel Tare, Cel Atotslăvit, Cel Preamărinimos.