O, Tu a Cărui apropiere e dorinţa mea, a Cărui prezenţă e speranţa mea, a Cărui pomenire e dorinţa mea, a Cărui curte de slavă e ţelul meu, al Cărui nume e vindecarea mea, a Cărui iubire e strălucirea inimii mele, a Cărui slujire e aspiraţia mea cea mai înaltă! Te implor, întru numele Tău prin care le-ai îngăduit celor ce Te-au recunoscut să se înalţe în zbor spre minunatele înălţimi ale cunoaşterii Tale şi le-ai dat putere celor ce Te preamăresc cu devoţiune să urce înlăuntrul hotarelor curţii sfintelor Tale favoruri, să mă ajuţi să-mi întorc privirea către faţa Ta, să-mi aţintesc ochii asupra Ta şi să vorbesc despre slava Ta.
Eu sunt cel, o, Domnul meu, ce a uitat totul în afară de Tine în nădejdea sa de a se apropia de curtea Ta. Iată-mă atunci, cu ochii ridicaţi spre Locul ce străluceşte de splendorile luminii Feţei Tale. Coboară, deci, asupra mea, o, Preaiubitul meu, ceea ce-mi va permite să fiu statornic în Cauza Ta, astfel încât îndoielile infidelilor să nu mă poată împiedica să mă întorc spre Tine.
Tu eşti, cu adevărat, Dumnezeul puterii, Ajutorul în Primejdie, Cel Atotslăvit, Cel Atotputernic.