Divina primăvară a venit, O, Prea Slăvită Pană, căci Sărbătoarea Celui Preamilostiv se apropie cu repeziciune. Grăbiţi-vă şi lăudaţi numele lui Dumnezeu în faţa întregii creaţii; preamăriţi gloria Sa în aşa fel încât toate lucrurile create să fie regenerate şi înnoite. Vorbeşte, nu păstra tăcerea. Luceafărul fericirii străluceşte la orizontul numelui Nostru, Cel Preafericit căci împărăţia numelui lui Dumnezeu a fost împodobită cu ornamentul numelui Domnului, Creatorul cerurilor. Ridică-te în faţa naţiunilor pământului şi înarmează-te cu puterea acestui Nume Suprem şi nu fi dintre cei ce şovăie.
Eu cred că te-ai oprit în loc şi nu te-ndrepţi spre Tableta Mea. Oare strălucirea chipului Divin te-a speriat, sau vorbăria goală a celor îndărătnici te-a îndurerat şi ţi-a paralizat mişcările? Ia seama ca nimic să nu te împiedice să slăveşti măreţia acestei Zile - Ziua în care degetul maiestăţii şi puterii a rupt pecetea de pe Vinul Reunirii şi i-a chemat pe toţi cei ce se află în ceruri şi pe pământ. Oare preferi tu să şovăi atunci când adierea care vesteşte Ziua lui Dumnezeu a suflat deja asupra ta, sau eşti cumva dintre acei care sunt despărţiţi de El ca printr-un văl?
Nu am îngăduit nici unui văl, O, Domn al tuturor numelor şi Creator al cerurilor, să mă despartă de recunoaşterea Zilei gloriei Tale - Ziua care este lampa călăuzirii lumii întregi şi semnul Celui dintru Început pentru locuitorii ei. Eu tac din cauza vălurilor care au orbit ochii creaturilor Tale astfel încât nu te-au văzut, iar muţenia mea se datorează obstacolelor care au împiedicat poporul Tău de a recunoaşte adevărul Tău. Tu ştii ce este în mine, dar eu nu ştiu ce este în Tine. Tu eşti Atotştiutorul, Cel ce află toate. Pe numele Tău, care întrece toate celelalte nume! Dacă porunca Ta Atotstăpânitoare şi Atotbiruitoare ar ajunge până la mine, ea m-ar împuternici să trezesc din nou la viaţă sufletele tuturor oamenilor, prin Cuvântul Tău preamărit pe care l-am auzit rostit de Limba puterii Tale în Împărăţia de slavă. Ea mi-ar da puterea să vestesc revelaţia chipului Tău strălucitor, prin care tot ce a fost ascuns de ochii oamenilor a fost revelat în numele Tău, Cel Evident, Protectorul suveran, Cel de sine Stătător.
Poţi tu, Pană, să descoperi pe un altul decât pe Mine în Ziua aceasta? Ce s-a întâmplat cu creaţia şi cu manifestările ei? Dar cu numele şi împărăţiile lor? Unde s-au dus toate lucrurile create, cele văzute şi cele nevăzute? Ce s-a întâmplat cu tainele ascunse ale universului şi revelarea sa? Iată că întreaga creaţie a dispărut! Nimic n-a rămas decât Chipul Meu, Cel Atotstatornic, Cel Strălucitor, Cel Atotslăvit.
Aceasta este Ziua în care nimic nu se poate vedea decât strălucirea Luminii care radiază de pe faţa Domnului Tău, Cel plin de Har, Cel Generos. Cu adevărat Noi am făcut să expire toate sufletele - în virtutea suveranităţii Noastre irezistibile şi atotstăpânitoare. Am chemat apoi la viaţă o nouă creaţie, ca semn al graţiei Noastre faţă de oameni. Eu sunt, cu adevărat Cel Atotdarnic, Cel dintru Început.
Aceasta este Ziua în care lumea nevăzută strigă: „Mare este binecuvântarea ta, pământule, căci tu ai fost făcut scăunaşul Dumnezeului Tău şi ai fost ales ca sediu al tronului Său măreţ.” Împărăţia gloriei exclamă: „Fie ca viaţa mea să fie sacrificată pentru tine căci Cel ce este Iubitul Celui Atotmilostiv şi-a statornicit suveranitatea pe Tine prin puterea Numelui Său care a fost făgăduit tuturor celor ce-au fost în trecut cât şi celor ce vor fi în viitor.” Aceasta este Ziua în care toate lucrurile înmiresmate şi-au luat parfumul din mireasma hainei Mele - o haină care şi-a răspândit parfumul asupra întregii creaţii. Aceasta este Ziua în care apele înspumate ale vieţii veşnice se revarsă din Voinţa Celui Atotîndurător. Grăbiţi-vă să veniţi cu inimile şi sufletele voastre şi beţi pe săturate, o, voi cete din înălţimi!
Spune: El este Cel ce este Manifestarea Celui ce este Necunoscutul, Nevăzutul Nevăzuţilor. O, de-ai putea înţelege! El este Cel care a dezvăluit în faţa voastră piatra preţioasă ascunsă. O, de-aţi căuta-o! El este Cel Iubit de tot ce a existat în trecut şi va exista în viitor. O, de v-aţi pune nădejdea în El şi v-aţi îndrepta inimile spre El!
Am auzit glasul pledoariei Tale, o, Pană şi Ţi-am iertat tăcerea, dar oare ce Te-a tulburat într-atât?
Încântarea datorată prezenţei Tale, o, Preaiubitul tuturor lumilor m-a cuprins şi m-a vrăjit.
Ridică-te şi proclamă în faţa întregii creaţii vestea că El, Cel Atotmilostiv Şi-a îndreptat paşii spre Ridván şi a intrat în el. Călăuzeşte-i apoi pe oameni spre grădina desfătării pe care Dumnezeu a făcut-o Tronul Paradisului Său. Te-am ales ca să fii trâmbiţa noastră cea mai puternică, al cărui sunet trebuie să vestească învierea întregii omeniri.
Spune: Acesta este Paradisul pe ale cărui frunze vinul cuvântării şi-a imprimat mărturia: „Cel ce a fost ascuns privirii oamenilor, a fost revelat, încins cu suveranitate şi putere!” Acesta este Paradisul al cărui foşnet de frunze vesteşte: „O, voi locuitori ai cerurilor şi ai pământului! A apărut ceea ce n-a apărut niciodată în trecut. Cel ce din veci de veci şi-a tăinuit chipul în faţa creaţiei, a venit acum.” Din murmurul brizei care adie printre ramurile Paradisului se aude strigătul: „Cel ce este Domnul suprem al universului a fost revelat. Împărăţia este a lui Dumnezeu”, iar şuvoaiele apelor şoptesc: „Toţi ochii se bucură căci Cel pe care nimeni nu L-a zărit, ale cărui taine nimeni nu le-a cunoscut, a ridicat vălul gloriei, a dezvăluit chipul frumuseţii.”
Din acest Paradis şi din înălţimile lăcaşurilor Sale cele mai măreţe, Slujitoarele Cerului au strigat cu putere: „Bucuraţi-vă voi, cei ce locuiţi în sferele înalte, căci în numele Celui Atotslăvit, degetele Celui dintru Început trag Clopotul cel Mare în inima cerurilor. Mâinile Bunătăţii au oferit tuturor cupa vieţii veşnice. Apropiaţi-vă şi beţi pe săturate. Beţi cu o bucurie sănătoasă, voi, ce sunteţi încarnarea dorului pătimaş!”
Aceasta este Ziua în care Cel ce a Revelat numele lui Dumnezeu a ieşit din Tabernacolul gloriei şi a proclamat în faţa tuturor celor din ceruri şi de pe pământ: „Lăsaţi de-o parte cupele Paradisului şi toată apa dătătoare de viaţă pe care o conţin, căci iată poporul lui Bahá a intrat în sălaşul fericit al Prezenţei Divine şi a băut vinul reuniunii din cupa frumuseţii Domnului lor, Atotstăpânitorul, Cel Preaînalt.”
Uită lumea creaţiei, O, Pană, şi întoarce-te spre faţa Domnului Tău, Domnul tuturor numelor. Împodobeşte apoi lumea cu darul favorurilor Domnului Tău, Regele zilelor eterne. Căci noi simţim mireasma Zilei în care El, care este dorinţa tuturor naţiunilor, a revărsat asupra împărăţiilor celor văzute şi nevăzute splendoarea luminii numelor Sale preamărite, învăluindu-le în razele făcliilor favorurilor Sale pline de har. Aceste favoruri nimeni nu le poate aprecia decât El, care este Protectorul omnipotent al întregii creaţii.
Nu privi creaturile lui Dumnezeu decât cu ochii bunăvoinţei şi îndurării, căci providenţa Noastră iubitoare a pătruns toate lucrurile create, iar harul Nostru a cuprins cerul şi pământul. Aceasta este Ziua în care adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu se-mpărtăşesc din apele dătătoare de viaţă ale reuniunii, Ziua în care cei ce sunt aproape de El pot bea din râul blând al nemuririi şi toţi cei ce cred în unitatea Sa pot bea din vinul prezenţei Sale. Toate acestea prin recunoaşterea Celui ce este Ţelul cel mai Înalt şi Ultim al tuturor, prin care Limba Maiestăţii şi Gloriei a lansat chemarea: „Împărăţia este a Mea. Eu Însumi sunt, prin dreptul acordat de Mine, Stăpânul ei.”
Încântă inimile oamenilor prin chemarea Celui ce este El singur Cel Iubit. Spune: Aceasta este vocea lui Dumnezeu, de i-aţi da ascultare. Acestea sunt zorile Revelaţiei lui Dumnezeu, de aţi cunoaşte-o. Acesta este locul de unde a răsărit Cauza lui Dumnezeu, de aţi recunoaşte-o. Acesta este izvorul poruncii lui Dumnezeu, de aţi aprecia-o aşa cum se cuvine. Aceasta este o taină evidentă şi totodată ascunsă. O, de-aţi înţelege-o popoare ale lumii! Lepădaţi-vă, în numele Meu, care transcede toate celelalte nume, de toate lucrurile pe care le posedaţi şi cufundaţi-vă în acest ocean în ale cărui adâncimi stau ascunse perlele înţelepciunii şi ale cuvântului, un ocean care tălăzuieşte în numele Meu, Cel Atotmilostiv. Astfel vă instruieşte Cel la care se află Cartea-Mamă.
Cel Preaiubit a venit. În mâna Lui dreaptă este Vinul pecetluit al numelui Său. Ferice de omul care se întoarce spre El şi bea din plin şi exclamă: „Lăudat fii Tu, Revelatorul semnelor lui Dumnezeu!” Pe dreptatea Celui Atotputernic! Toate lucrurile ascunse au fost revelate prin puterea adevărului. Toate favorurile lui Dumnezeu ne-au fost trimise din preaînalturi ca semn al harului Său. Apele vieţii veşnice au fost dăruite din plin oamenilor. Fiecare cupă în parte a fost oferită tuturor de mâna Celui Preaiubit. Apropie-te, nu şovăi, chiar de ar fi pentru o singură clipă.
Fericiţi cei ce s-au înălţat pe aripile detaşării şi au ajuns la treapta care, potrivit poruncii lui Dumnezeu, domină întreaga creaţie pe care nici închipuirile deşarte ale celor învăţaţi, nici mulţimile de pe pământ nu au reuşit să-i îndepărteze de Cauza Sa. Care dintre voi, o, oameni, este gata să renunţe la lume şi să se apropie de Dumnezeu, Domnul tuturor numelor? Unde poate fi găsit acela care, prin puterea numelui Meu a depăşit toate lucrurile create, care se va lepăda de lucrurile pe care oamenii le posedă şi se va ţine cu tărie de ceea ce Dumnezeu, Cunoscătorul celor nevăzute şi văzute, i-a poruncit să respecte? Astfel s-a dezvăluit oamenilor dărnicia Lui, a fost confirmată mărturia Lui, iar dovada Lui a strălucit la Orizontul milostivirii. Mare este răsplata pe care o va primi cel ce a crezut şi a exclamat: „Lăudat fii Tu, Preaiubitul tuturor lumilor! Preamărit fie numele Tău, o, Tu Dorinţă a oricărei inimi care înţelege!” Bucură-te şi veseleşte-te, o, popor al lui Bahá, amintindu-ţi de ziua fericirii supreme, Ziua în care limba Celui dintru Început a vorbit, când a plecat din Casa Sa spre locul din care a revărsat asupra întregii creaţii splendorile numelui Său, Cel Atotmilostiv. Dumnezeu Ne e martor. Dacă ar fi să revelăm secretele ascunse ale acelei Zile, toţi cei ce locuiesc pe pământ sau în ceruri şi-ar pierde cunoştinţa şi ar muri, în afară de acei pe care Dumnezeu, Atotputernicul, Atotştiutorul, Atotînţeleptul vrea să-i păzească.
Atât de puternic este efectul cuvântului lui Dumnezeu asupra Celui ce este Revelatorul dovezilor Sale de netăgăduit încât Pana Sa nu mai poate scrie. Cu aceste cuvinte încheie El Tableta Sa: „Nu există alt Dumnezeu în afară de Mine, Cel Preaslăvit, Cel Preaputernic, Cel Desăvârşit, Atotştiutorul.”