Asupra ta, o, Ramură a lui Dumnezeu, fie amintirea de Dumnezeu şi preaslăvirea Lui, şi lauda tuturor celor ce sălăşluiesc pe Tărâmul Nemuririi şi a tuturor locuitorilor Împărăţiei Numelor. Fericit eşti tu întrucât ai fost credincios Legământului lui Dumnezeu şi Testamentului Său până în clipa în care te-ai sacrificat înaintea chipului Domnului tău, Cel Atotputernic, Cel Neconstrâns. Tu ai fost, cu adevărat, asuprit şi întru aceasta mărturiseşte Frumuseţea Lui, Cel de Sine Stătător. În primele zile ale vieţii tale ai îndurat ceea ce a făcut ca toate lucrurile să geamă şi ca fiecare stâlp să se clatine. Fericit este cel care îşi aminteşte de tine şi se apropie, prin tine, de Dumnezeu, Creatorul Zorilor...
Binecuvântat eşti tu şi binecuvântat este cel ce se întoarce spre tine şi-ţi vizitează mormântul şi se apropie, prin tine, de Dumnezeu, Stăpânul a tot ce a fost şi va fi. Mărturisesc că tu te-ai întors în smerenie la sălaşul tău. Mare este binecuvântarea ta şi binecuvântarea celor ce se ţin strâns de poala veşmântului tău. Când te-ai aşezat în pământ spre odihnă, pământul însuşi s-a cutremurat de dorul de a te întâlni. Astfel a fost poruncit şi totuşi oamenii nu înţeleg... De-ar fi să socotim misterele înălţării tale, cei ce sunt adormiţi s-ar trezi şi toate făpturile s-ar aprinde de focul amintirii Numelui Meu, Cel Tare, Cel Iubitor.