Slăvit fii Tu, o, Doamne, Dumnezeul meu! De câte ori încerc să Te pomenesc, sunt reţinut de păcatele mele cumplite şi de încălcările mele grave şi mă trezesc cu totul lipsit de harul Tău şi fără nici o putinţă de a Te preaslăvi. Marea mea încredere în generozitatea Ta însă, îmi redeşteaptă speranţa în Tine, iar certitudinea că mă vei trata cu mărinimie mă îndeamnă să Te preamăresc şi să-ţi cer ceea ce posezi.
Te implor, o, Dumnezeul meu, în numele milostivirii Tale ce a întrecut toate lucrurile create şi pentru care toţi cei ce se află cufundaţi în oceanul numelor Tale aduc mărturie, să nu mă părăseşti, lăsându-mă singur, căci inima mi-e înclinată spre rele. Ţine-mă, deci, în fortăreaţa ocrotirii Tale şi la adăpostul grijii Tale. Eu sunt cel, o, Dumnezeul meu, care nu doreşte decât ceea ce Tu ai hotărât prin puterea forţei Tale. Tot ceea ce vreau pentru mine este de a fi sprijinit de hotărârile Tale binevoitoare şi de cârma voinţei Tale, şi de a fi ajutat de toate mărturiile poruncilor şi judecăţii Tale.
Te implor, o Tu care eşti Preaiubitul inimilor ce tânjesc după Tine, întru Manifestările Credinţei Tale, întru Aurorele inspiraţiei Tale, întru Exponenţii maiestăţii Tale şi întru Comorile cunoaşterii Tale, să nu îngădui să fiu îndepărtat de Sălaşul Tău sfânt, de Templul Tău şi Tabernacolul Tău. Ajută-mă, o, Domnul meu, să ating slăvita Lui curte, să mă rotesc în jurul persoanei Sale şi să stau cu umilinţă la uşa Sa.
Tu eşti Cel a cărui putere e din veşnicie întru veşnicie. Nimic nu scapă cunoaşterii Tale. Tu eşti, cu adevărat, Dumnezeul puterii, Dumnezeul gloriei şi înţelepciunii.
Lăudat fie Dumnezeu, Stăpânul lumilor!
