Nu îndepărta, o, Doamne, masa sărbătorească pe care ai aşternut-o în Numele Tău, şi nu stinge flacăra arzătoare aprinsă de focul Tău nepotolit. Nu opri apa Ta vie ce murmură melodia slavei şi pomenirii Tale, şi nu-i lipsi pe slujitorii Tăi de mireasma dulcilor Tale arome ce adie parfumul iubirii Tale.

Doamne! Preschimbă în uşurare grijile dureroase ale sfinţilor Tăi, greutăţile lor în tihnă, înjosirea lor în glorie, durerea lor în desfătătoare bucurie, o, Tu ce ţii în mână frâiele întregii omeniri!

Tu eşti, cu adevărat, Unicul, Singurul, Cel Tare, Cel Atotştiutor, Cel Atotînţelept.

‘Abdu’l-Bahá