Multe inimi îngheţate, o, Dumnezeul meu, au fost aprinse cu focul Cauzei Tale şi mulţi adormiţi au fost treziţi de dulceaţa glasului Tău. Cât de mulţi sunt străinii care au căutat adăpost la umbra pomului unicităţii Tale şi cât de numeroşi cei însetaţi care au tânjit după fântâna apelor Tale vii în zilele Tale!
Binecuvântat este cel ce s-a îndreptat spre Tine şi s-a grăbit să atingă Aurora luminii feţei Tale. Binecuvântat este cel ce cu toată afecţiunea lui s-a întors spre Orientul Revelaţiei Tale şi Fântâna inspiraţiei Tale. Binecuvântat este cel ce a cheltuit în calea Ta ceea ce i-ai acordat prin mărinimia şi bunăvoinţa Ta. Binecuvântat este cel ce, în dorul lui arzător după Tine, a lăsat în urma lui orice altceva în afară de Tine. Binecuvântat este cel ce s-a bucurat de comuniunea intimă cu Tine şi s-a eliberat de orice ataşament faţă de oricine altcineva în afară de Tine.
Te implor, o Domnul meu, întru Cel care este Numele Tău, Cel care, prin puterea suveranităţii şi tăriei Tale s-a ridicat deasupra orizontului închisorii Sale, să porunceşti pentru fiecare ceea ce Ţi se cuvine şi se potriveşte suveranităţii Tale.
Cu adevărat, tăria Ta, este la fel de mare înaintea tuturor lucrurilor.
