Slăvit fie Numele Tău, o, Doamne!
La cine să caut refugiu când Tu eşti cu adevărat Dumnezeul meu preaiubit; spre cine să mă îndrept pentru adăpost când Tu eşti Dumnezeul şi Stăpânul meu; şi la cine să alerg când Tu eşti cu adevărat Comoara şi ţinta dorinţei mele; şi de la cine altul să cer când Tu eşti aspiraţia mea cea mai înaltă şi dorinţa mea supremă? Orice speranţă a fost spulberată afară de dorul pentru harul Tău ceresc şi orice uşă e închisă afară de poarta ce duce către izvorul binecuvântărilor Tale.
Te implor, o, Doamne, Dumnezeul meu, pe cea mai luminoasă splendoare a Ta în faţa strălucirii căreia fiecare suflet se pleacă umil şi se prosternează în adorare pentru Tine - o splendoare în faţa sclipirii căreia focul se preschimbă în lumină, morţii învie şi orice dificultate e uşurată. Te implor, pe această măreaţă şi minunată splendoare şi pe gloria stăpânirii Tale preamărite, o, Tu care eşti Domnul puterii de neînvins, să ne transformi prin dărnicia Ta întru ceea ce Tu Însuţi posezi şi să ne ajuţi ca să fim în stare să devenim izvoarele luminii Tale şi cu bunăvoinţa Ta să ne acorzi ceea ce convine maiestăţii domeniului Tău transcedental. Căci către Tine am ridicat mâinile, o, Doamne, şi în Tine am găsit apărare şi adăpost, o, Doamne, Ţie mă supun, o, Doamne, şi în Tine îmi pun toată încrederea, o, Doamne, şi Tu mă întăreşti, o, Doamne.
Adevărat, nu există nici putere şi nici tărie decât în Tine.
