Lăudat fie numele Tău, o, Dumnezeul meu! Ajută-i cu harul Tău întăritor pe slujitorii şi slujitoarele Tale să-Ţi socotească virtuţile şi să fie statornici în iubirea lor pentru Tine. Cât de multe sunt frunzele pe care furtunile încercărilor le-au făcut să cadă, şi cât de multe sunt încă acelea care, ţinându-se cu tenacitate de pomul Cauzei Tale, au rămas neclintite de încercările care le-au asaltat, o, Tu Care eşti Domnul nostru, Cel Preamilostiv!
Îţi aduc mulţumiri că mi-ai făcut cunoscuţi pe acei slujitori care au distrus, prin puterea tăriei şi suveranităţii Tale, idolii dorinţelor lor corupte, şi n-au fost reţinuţi de lucrurile stăpânite de creaturile Tale în a se îndrepta spre bunăvoinţa Ta. Aceştia au sfâşiat vălurile cu atâta tărie, încât locuitorii cetăţilor egoului au plâns, iar teama şi cutremurarea i-a cuprins pe oamenii invidiei şi răutăţii care, împodobindu-şi capul şi trupul cu emblemele cunoaşterii, Te-au respins cu trufie şi s-au îndepărtat de frumuseţea Ta.
Te implor, o, Domnul meu, întru maiestatea Ta neîntrecută şi Numele Tău Străvechi, să le îngădui celor ce Te iubesc să-Ţi fie de ajutor. Îndreaptă-le, deci, fără încetare, feţele către faţa Ta şi aşterne pentru ei ceea ce va face toate inimile să exalte şi toţi ochii să fie înveseliţi.
Tu eşti, cu adevărat, Ajutorul în Primejdie, Cel de Sine Stătător.