Eu nu ştiu, o, Dumnezeul meu, ce este focul pe care l-ai aprins în ţinutul Tău. Pământul nu va putea să-i întunece vreodată splendoarea, nici apa să-i stingă flacăra. Toate popoarele pământului sunt neputincioase în a rezista forţei sale. Mare e binecuvântarea celui ce s-a apropiat de el şi i-a auzit trăznetul.
Câtorva, o, Dumnezeul meu, le-ai îngăduit, prin harul Tău întăritor, să se apropie de el, în timp ce pe alţii i-ai îndepărtat din cauza a ceea ce mâinile lor au săvârşit în vremea zilelor Tale. Cel care s-a grăbit spre el şi l-a atins, şi-a oferit viaţa în calea Ta, în nerăbdarea lui de a privi frumuseţea Ta şi s-a înălţat spre Tine, cu totul detaşat de orice altceva în afară de Tine.
Te implor, o, Domnul meu, întru acest Foc ce s-a dezlănţuit şi s-a revărsat în lumea creaţiei, să sfâşii vălurile care m-au împiedicat să apar înaintea tronului maiestăţii Tale şi să stau pe pragul porţii Tale. Hărăzeşte-mi, o, Domnul meu, fiecare lucru bun pe care l-ai pogorât în Cartea Ta şi îngăduie-mi să nu fiu îndepărtat de adăpostul milostivirii Tale.
Tu ai puterea de a face ceea ce Îţi place. Tu eşti, cu adevărat, Cel Atotputernic, Cel Preageneros.
