O, Tu Stăpâne bun! Lauda fie cu Tine căci mi-ai arătat magistrala călăuzirii, ai deschis uşile împărăţiei şi Te-ai arătat prin Soarele Realităţii. Celor orbi Tu le-ai dat vedere; celor surzi Tu le-ai acordat auzul; Tu i-ai înviat pe cei morţi; Tu i-ai îmbogăţit pe cei săraci; Tu le-ai arătat calea celor ce s-au rătăcit; Tu i-ai condus pe cei cu buzele însetate către fântâna călăuzirii; Tu i-ai îngăduit peştelui însetat să atingă oceanul realităţii; Tu ai invitat păsările rătăcitoare către grădina de trandafiri a harului.
O, Tu Cel Atotputernic! Noi suntem slujitorii Tăi şi săracii Tăi; noi suntem departe şi tânjim după prezenţa Ta, suntem însetaţi de apa fântânii Tale, suntem bolnavi şi ne e dor de vindecare ta. Păşim pe calea Ta şi nu avem alt ţel sau speranţă decât răspândirea miresmelor Tale, astfel încât toate sufletele să poată înălţa strigătul „O, Dumnezeule, călăuzeşte-ne pe calea cea dreaptă!”. Fie ca ochii lor să fie deschişi ca să poată privi lumina şi fie ca ei să fie eliberaţi din întunecimea ignoranţei. Fie ca ei să se poată strânge în jurul lămpii călăuzirii Tale. Fie ca fiecare să-şi primească partea, fie ca cei văduviţi de soartă să devină confidenţi ai misterelor Tale.
O, Tu Atotputernicule! Aruncă peste noi privirile milostivirii Tale. Acordă-ne confirmarea cerească. Dăruieşte-ne suflarea Sfântului Spirit, astfel încât să putem fi asistaţi în slujirea Ta şi asemeni stelelor scânteietoare, să strălucim în aceste regiuni cu lumina călăuzirii Tale.
Cu adevărat, Tu eşti Cel Puternic, Cel Tare, Cel Înţelept şi Cel ce Vede.