Cum aş putea să adorm, o, Doamne, Dumnezeul meu, când ochii celor ce năzuiesc spre Tine nu se pot închide din cauza despărţirii lor de Tine; şi cum aş putea să-mi întind trupul spre odihnă, când sufletele celor care Te iubesc suferă cumplit de durerea depărtării lor de prezenţa Ta?
O, Domnul meu, mi-am încredinţat spiritul şi întreaga mea fiinţă în mâna dreaptă a tăriei şi ocrotirii Tale şi îmi las capul pe pernă prin puterea Ta, şi îl ridic după voinţa şi bunul Tău plac. Tu eşti, cu adevărat, Apărătorul, Păstrătorul, Cel Plin de Tărie, Cel Preaputernic.
Pe tăria Ta! Nu Îţi cer, dormind sau treaz fiind, decât ceea ce Tu doreşti. Sunt slujitorul Tău şi mă aflu în mâinile Tale. Ajută-mă cu bunăvoinţa Ta să fac astfel încât să se reverse mireasma bunului Tău plac. Cu adevărat, aceasta este speranţa mea şi speranţa celor ce se bucură de apropierea de Tine. Lăudat fii Tu, o, Stăpânul lumilor!
