Lăudat fie numele Tău, o, Doamne Dumnezeul meu! Întunecimea a căzut peste fiecare ţinut şi forţele răului au cuprins toate naţiunile. Desluşesc prin ele, cu toate acestea, splendorile înţelepciunii Tale şi discern strălucirea luminii providenţei Tale.
Cei ce sunt despărţiţi de Tine ca de un văl şi-au imaginat că au puterea de a stinge lumina Ta, de a potoli focul Tău şi de a linişti vânturile harului Tău. Ce zic eu! Şi despre aceasta tăria Ta îmi stă mărturie! Dacă fiecare suferinţă n-ar fi fost purtătoarea înţelepciunii Tale, şi dacă fiecare calamitate n-ar fi fost vehicolul providenţei Tale, nimeni n-ar fi îndrăznit să ne stea împotrivă, chiar dacă toate puterile pământului şi cerului s-ar fi aliat împotriva noastră. De-ar fi să dezvălui misterele minunate ale înţelepciunii Tale ce s-au arătat dezgolite înaintea mea, rărunchii vrăjmaşilor Tăi ar fi fost risipiţi.
Aşadar, slăvit fii Tu, o, Dumnezeul meu! Te implor întru Cel Mai Mare Nume al Tău să-i aduni pe cei care Te iubesc în jurul legii ce izvorăşte din bunul plac al voinţei Tale, şi să cobori asupra lor ceea ce le va încredinţa inimile.
Tu ai puterea de a face ceea ce Îţi place. Tu eşti, cu adevărat, Ajutorul în Primejdie, Cel de Sine Stătător.
