Slăvit eşti Tu, o, Doamne Dumnezeul meu! Îţi aduc mulţumiri, căci Tu m-ai chemat în fiinţă în vremea zilelor Tale, şi ai insuflat în mine iubirea şi cunoaşterea Ta. Te implor, întru numele Tău prin care perlele minunate ale înţelepciunii şi rostirii Tale au fost scoase la iveală din comorile inimilor acelora dintre slujitorii Tăi ce sunt aproape de Tine, şi prin care Luceafărul numelui Tău, Cel Îndurător, şi-a aruncat strălucirea asupra tuturor celor ce se află în cerul Tău şi pe pământul Tău, să-mi dai, prin harul şi bunătatea Ta, tăinuitele Tale daruri minunate.
Acestea sunt zilele mele cele mai fragede, o, Dumnezeul meu, pe care Tu le-ai legat de propriile Tale zile. Acum că ai conferit asupra mea o onoare atât de mare, nu îndepărta de mine lucrurile pe care le-ai hărăzit aleşilor Tăi.
Eu sunt, o, Dumnezeul meu, doar o mică sămânţă pe care ai sădit-o în solul iubirii Tale şi ai făcut-o să încolţească prin mâna mărinimiei Tale. Această sămânţă, aşadar, în făptura sa cea mai lăuntrică, e plină de dor pentru apele milostivirii Tale şi fântâna cea vie a harului Tău. Pogoară asupra ei, din cerul bunătăţii Tale duioase, ceea ce îi va permite să înflorească la umbra Ta şi înlăuntrul hotarelor curţii Tale. Tu eşti Cel ce udă inimile tuturor celor ce Te-au recunoscut din şuvoiul Tău generos şi din fântâna apelor Tale vii.
Lăudat fie Dumnezeu, Stăpânul lumilor.
