O, Doamne, Dumnezeul meu şi Adăpostul meu în primejdie! Scutul meu în nenorociri! Căminul şi refugiul meu în ceasul de nevoie şi însoţitorul meu în izolarea mea! În chinurile mele mângâiere şi în singurătatea mea un prieten duios! Tu eşti Cel ce-mi alini suferinţele şi care-mi ierţi păcatele.
Spre Tine-mi îndrept întreaga fiinţă, rugându-Te fierbinte, din toată inima, sufletul şi glasul meu să mă fereşti de tot ceea ce, în acest ciclu al unităţii Tale, se opune voinţei Tale, şi să mă fereşti de toate pângăririle ce m-ar putea împiedica să mă îndrept nepătat şi curat spre umbrarul copacului milostivirii Tale.
Ai milă de cel neputincios, o, Doamne, vindecă-l pe cel bolnav şi potoleşte arşiţa celui însetat. Încălzeşte sânul în care mocneşte focul iubirii Tale şi înteţeşte-l cu flacăra dragostei Tale cereşti şi a duhului Tău.
Îmbracă tabernacolul unităţii Tale divine cu veşmântul sfinţeniei şi aşează-mi pe cap coroana bunăvoinţei Tale.
Luminează-mi faţa cu strălucirea astrului generozităţii Tale şi ajută-mă, cu bunăvoinţa Ta, să slujesc la pragul Tău sfânt.
Fă să-mi tresalte inima de dragoste pentru făpturile Tale şi acordă-mi favoarea de a deveni semnul milostivirii Tale, mărturia bunătăţii Tale şi promotorul bunei înţelegeri între cei iubiţi de Tine. Fă să Te preamăresc şi slujesc cu abnegaţie şi să fiu mereu atent la ceea ce-Ţi aparţine.
O, Doamne, Dumnezeul meu! Nu mă lipsi de dulcea adiere a iertării şi harului Tău şi nu mă priva de izvoarele năvalnice ale ajutorului şi bunăvoinţei Tale.
Lasă-mă să-mi fac cuib sub aripile Tale protectoare şi îndreaptă-Ţi spre mine privirile providenţei Tale.
Dezleagă-mi limba ca să Te preamăresc în mijlocul poporului Tău, ca glasul meu să se ridice în marile adunări şi de pe buzele mele să curgă cuvinte de laudă pentru Tine.
Tu eşti, cu adevărat, Cel Plin de Har, Cel Preamărit, Cel Tare şi Atotputernic.
