O, Tu a Cărui pomenire e desfătarea sufletelor tuturor celor care tânjesc după Tine, al Cărui nume e încântarea inimilor tuturor celor ce sunt cu totul devotaţi voinţei Tale, a Cărui laudă e încălzită la sânul celor ce s-au apropiat de curtea Ta, a Cărui faţă e dorinţa arzătoare a tuturor celor ce Ţi-au recunoscut adevărul, a Cărui încercare e vindecarea bolilor celor ce-au îmbrăţişat Cauza Ta, a Cărui năpastă e aspiraţia cea mai înaltă a celor ce s-au scuturat de orice ataşament în afară de Tine!
Slăvit, nemăsurat de slăvit eşti Tu, în mâinile Căruia se află imperiul a tot ce este în ceruri şi a tot ce este pe pământ, Tu, Care doar printr-un cuvânt al Tău ai făcut toate lucrurile să treacă şi să se destrame, şi Care, printr-un alt cuvânt, ai făcut ca tot ce-a fost separat să fie combinat şi reunit! Preamărit fie numele Tău, o, Tu Care ai putere asupra a tot ce se află în ceruri şi pe pământ, a Cărui stăpânire îmbrăţişează tot ce se află în cerul Revelaţiei Tale şi în împărăţia creaţiei Tale. Nimeni nu Te poate egala în tărâmurile create de Tine; nimeni nu se poate compara cu Tine în universul pe care l-ai făurit. Mintea nimănui nu Te-a cuprins şi aspiraţia nici unui suflet nu Te-a ajuns. Jur pe puterea Ta! De-ar fi ca cineva să se înalţe, pe oricare aripi, atât cât propria Ta fiinţă ar răbda, prin imensitatea cunoaşterii Tale, tot ar rămâne neputincios în a depăşi hotarele pe care lumea limitărilor le-a trasat pentru el. Cum ar putea atunci un astfel de om să aspire să-şi ia zborul în atmosfera prezenţei Tale preaînălţate?
Acela care cu adevărat e înzestrat cu înţelegere e cel ce-şi recunoaşte neputinţa şi-şi mărturiseşte păcătuirea, căci de-ar fi ca oricare lucru creat să afirme vreo existenţă atunci când e confruntat cu minunile infinite ale Revelaţiei Tale, o astfel de pretenţie jignitoare ar fi mai odioasă decât orice crimă în toate domeniile invenţiei şi creaţiei Tale. Cine e cel, o, Stăpânul meu, care, atunci când Tu revelezi primele licăriri ale semnelor suveranităţii şi tăriei Tale transcendente are puterea de-a pretinde pentru el însuşi orice fel de existenţă? Existenţa însăşi e asemenea nimicului atunci cînd e adusă faţă în faţă cu minunile mari şi multe ale Sinelui Tău neasemuit.
Departe, nemăsurat de departe eşti Tu, înălţat deasupra tuturor lucrurilor, o, Tu Care eşti Regele Regilor! Te implor, prin Tine Însuţi şi prin Cei Ce sunt Manifestările Cauzei Tale şi Aurorele autorităţii Tale, să aşterni pentru noi ceea ce ai aşternut pentru aleşii Tăi. Nu îndepărta de la noi ceea ce ai hotărât pentru cei iubiţi de Tine, care, de îndată ce chemarea Ta i-a ajuns, au grăbit spre Tine, iar când splendorile luminii chipului Tău au fost revărsate asupra lor, pe dată s-au prosternat în adorare în faţa Ta.
Noi suntem slujitorii Tăi, o, Domnul meu, şi în stăpânirea puterii Tale. Dacă ne pedepseşti cu pedeapsa abătută asupra generaţiilor de dinainte şi de după, verdictul Tău va fi cu siguranţă drept şi fapta Ta demnă de laudă. Tu ai puterea de a face tot ce ceea ce-Ţi place. Nu este alt Dumnezeu afară de Tine, Cel Atotputernic, Cel Atotslăvit, Ajutorul în Primejdie, Cel de Sine Stătător.
