O, Doamne, Dumnezeul meu! Nu Te îndepărta de mine, căci nenorocirile, una după alta, s-au abătut asupra mea. O, Doamne, Dumnezeul meu! Nu mă lăsa singur, căci cea mai mare năpastă m-a lovit. Din laptele curat, de la pieptul iubirii Tale duioase, dă-mi să beau, căci setea m-a mistuit. La umbra aripilor milostivirii Tale adăposteşte-mă, căci toţi vrăjmaşii mei, într-un singur gând, s-au năpustit asupra mea. Lasă-mă să stau lângă tronul maiestăţii Tale, în faţa revelaţiei semnelor slavei Tale, căci nenorocirea m-a atins cumplit. Cu roadele Copacului Eternităţii Tale hrăneşte-mă, căci o slăbiciune fără margini m-a cuprins. Din cupele bucuriei, întinse de mâinile milostivirii Tale duioase, lasă-mă să beau, căci nenumărate supărări s-au abătut cu putere asupra mea. Cu veşmântul brodat al Suveranitaţii Tale Atotputernice împodobeşte-mă, căci sărăcia m-a despuiat de tot. Legănat de uguitul Porumbiţei Veşniciei Tale lasă-mă să dorm, căci cele mai sumbre nenorociri m-au lovit. În faţa tronului unicităţii Tale şi a splendorii chipului Tău lasă-mă să stau, căci teama şi tremurul m-au zdrobit cumplit. În oceanul iertării Tale, în faţa neliniştii leviatanului de slavă cufundă-mă, căci păcatele m-au osândit amarnic.