Lauda fie cu Tine, o, Doamne Dumnezeul meu! Jur pe tăria Ta! Una după alta, suferinţele au oprit Pana Celui Preaînalt din a scoate la iveală ceea ce este ascuns de ochii creaturilor Tale şi încercări nestăvilite au împiedicat glasul Poruncitorului Divin de a proclama minunile slăvirii şi laudei Tale. Cu un glas tremurator, de aceea, Te chem, o, Dumnezeul meu, şi cu acest chinuit condei al meu mă îndeletnicesc cu pomenirea numelui Tău.
Este vreun om pătrunzător, o, Dumnezeul meu, ce te poate privi cu propriul Tău ochi şi este vreun însetat ce-şi poate întoarce faţa către apele vii ale iubirii Tale? Eu sunt acela, o, Dumnezeul meu, care a şters din inima sa orice amintire în afară de Tine şi a încrustat în ea misterele iubirii Tale. Propria Ta putere îmi stă mărturie! Dacă n-ar fi suferinţele, cum ar putea cei încredinţaţi să fie deosebiţi de cei ce se îndoiesc printre slujitorii Tăi? Cei ce au fost îmbătaţi de vinul cunoaşterii Tale, aceştia, cu adevărat, se grăbesc să întâmpine orice fel de dificultate în dorul lor de a trece în prezenţa Ta. Te implor, o, Iubitul inimii mele şi Obiectul adorării sufletului meu, să-i aperi pe cei ce mă iubesc de cea mai mică urmă de dorinţă rea şi coruptă. Dă-le, atunci, binele acestei lumi şi a celei ce va să fie.
Tu eşti, cu adevărat, Cel al Cărui har i-a călăuzit pe calea cea dreaptă, Cel care s-a declarat pe Sine Însuşi ca fiind Cel Atotmilostiv. Nu există alt Dumnezeu în afară de Tine, Cel Atotslăvit, Ajutorul Suprem.
